Psihoterapia copilului si a adolescentului:

Copiii sunt foarte sensibili la viata de familie, dar si la alte medii cu care intra in contact si nu se adapteaza mai usor decat adultii si nici nu sunt mai putin afectati de probleme, ci dimpotriva, ei au mai putina experienta, mai putine abilitati de a face fata unor situatii dificile si mai putin control asupra mediului. De asemenea, le este dificil sa isi descrie problemele emotionale. Copiii isi arata deseori nemultumirea, stresul, in diverse moduri indirecte, ca: iritabilitate, probleme legate de somn sau de alimentatie, schimbari in personalitatea lor, acuze fizice, indiferenta pentru siguranta lor, probleme la scoala, probleme in relatiile cu ceilalti, se comporta ca si cum ar fi mai mici sau mai mari decat sunt, etc.

Psihoterapia copilului difera de cea a adultului, psihoterapeutul nu discuta problemele, ci le exploreaza si lucreaza impreuna cu copilul pentru a le rezolva prin intermediul jocului si al desenului. Jocul unui copil este o forma de comunicare a felului in care acesta isi experimenteaza propria lume si de exprimare a dificultatilor pe care le intampina. Jocul mai este si o metoda de “vindecare” pentru copil. Atunci cand acesta isi “joaca” fricile si dificultatile intr-un context in care acestea sunt intelese, copilul va putea sa mearga mai departe.

Psihoterapia pentru adolescenti este asemanatoare cu cea pentru adulti. Adolescentii gasesc de cele mai multe ori psihoterapia ca pe locul in care se pot privi pe ei insisi, se pot concentra asupra persoanei lor, asupra experientelor si a relatiilor cu ceilalti, asupra problemelor pe care le au in familie, cu colegii si isi descopera sperantele, visele si temerile.

Psihoterapia ii ajuta pe copii si pe adolescenti, le poate oferi sprijin emotional, ii sustine in rezolvarea conflictelor cu ceilalti, sa isi inteleaga sentimentele si problemele, pot incerca solutii noi pentru probleme mai vechi.

Scopurile unei psihoterapii pentru copii sau adolescenti pot fi specifice (rezolvarea anumitor simptome, schimbari de comportament, etc.) sau mai generale (diminuarea anxietatii, imbunatatirea stimei de sine, etc.).

Unele dintre problemele pentru care adolescentii vin la terapie sunt: conflicte in familie, abuz, adictii, dificultati de invatare, stima de sine scazuta, auto-mutilari, ganduri suicidare, tulburari alimentare, esec scolar, frica, anxietate, etc.

Problemele copiilor care vin la terapie pot fi: enurezis, encoprezis, rosul unghiilor, crize de furie, retragere din diverse activitati, esec scolar, absenteism, hiperactivitate, agresivitate excesiva, timiditate, opozitionism, anxietate si altele.